Se trezeste dimineata cu acel sentiment de cadere in gol si de intuneric. Sa fi fost un cosmar? Dar nu, starea persista in a o condamna la punerea in functiune a rotitelor creierului pentru a defini ce simte...
Isi da seama ca nu este un sentiment care a pus stapanire pe aceast moment, este lupta numeroaselor variatii infime ale aceluiasi sentiment pentru dominatia limitelor trupului.
Cine ar fi putut crede ca un sentiment are atatea nuante?
Intregul sentimentului se sparge in sine ca o oglinda. Fiecare ciob reflecta intr-un mod aparte razele personalitatii sale, dar in acelasi timp taie, lasand urme adanci in contururile cuvantului Eu.
Dupa un astfel de razboi, lumina din ochii sai este alta. Poate mai intunecata, poate mai colorata, poate mai intensa sau poate ramane doar o flacara de veghe...dar sigur mai matura.
Eul va urca exponential pe treptele vietii catre o stea. Aceasta este steaua in care vor convietui in pace atat frustrarile, cat si bucuriile, atat lacrimile, cat si zambetele, atat lumina, cat si intunericul dinauntrul nostru.
Dar drumul acesta e lung si anevoios.
Acum a fost subiect si obiect al luptei. A dat un verdict si a nominalizat un Castigator.
Seara, va adormi punand-si la indoiala decizia. Astfel va cadea din nou in golul intunericului.
duminică, 6 decembrie 2009
duminică, 16 august 2009
Infinit
O plaja ..doar cateva suflete formand continutul cuvanului noi.
Soarele ..caldura reintalnirii.
Marea ..linistiea acestor suflete.
Valurile ..drumul lor catre orizont.
Luna ..lumina dansului lor.
Rasaritul .."poezia marii".
vineri, 3 iulie 2009
N-ai nevoie de foarte multe....
"N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit
e de-ajuns o mana de prieteni in asfintit
n-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit
e de-ajuns un cantec de-ajuns si putin infinit
Atata ispita stralucitoare
atatea planuri, atata chin
iar ai uitat ca lume-ai facuta
din foarte putin?"
Asa de repede uitam ce ne face defapt fericiti...
e de-ajuns o mana de prieteni in asfintit
n-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit
e de-ajuns un cantec de-ajuns si putin infinit
Atata ispita stralucitoare
atatea planuri, atata chin
iar ai uitat ca lume-ai facuta
din foarte putin?"
Asa de repede uitam ce ne face defapt fericiti...
marți, 23 iunie 2009
Mai ramai putin ...te rog...
Orice miscare pe tabla de sah ne aduce cu un pas mai aproape de sfarsitul jocului. Unii pasi sunt mai "eficienti" in decurgerea mai rapida a jocului.
E ciudat ca unii chiar se grabesc sa termine jocul...majoritatea, insa, isi doresc sa simta placerea de a se juca, de a imparti tabla cu cel pe care l-au ales ca fiind partenerul de joc.
Totul simplu pana aici...dar exista si un paradox. Unii din cei care isi doresc sa termine repede numai isi complica situatia, iar altii, care ar vrea sa continue, sunt obligati de catre circumstante sa se opreasca brusc, cateodata mult prea repede. Cateodata nici nu au apucat sa gusta din placerea jocului prea bine ca trebuie sa isi lase partenerul sau partenerii de joc singuri. Din pcate aceasta oprire brusca are repercursiuni si asupra acestora.
Credeti ca ei mai simt placerea de a se juca fara un partener?
E ciudat ca unii chiar se grabesc sa termine jocul...majoritatea, insa, isi doresc sa simta placerea de a se juca, de a imparti tabla cu cel pe care l-au ales ca fiind partenerul de joc.
Totul simplu pana aici...dar exista si un paradox. Unii din cei care isi doresc sa termine repede numai isi complica situatia, iar altii, care ar vrea sa continue, sunt obligati de catre circumstante sa se opreasca brusc, cateodata mult prea repede. Cateodata nici nu au apucat sa gusta din placerea jocului prea bine ca trebuie sa isi lase partenerul sau partenerii de joc singuri. Din pcate aceasta oprire brusca are repercursiuni si asupra acestora.
Credeti ca ei mai simt placerea de a se juca fara un partener?
miercuri, 3 iunie 2009
Dimineata
Gri.
Cerul, camera, drumul, ora.
Dimineata se napusteste asupra ei cu atacuri . Dar ea se apara cu metodele invatate in razboaiele anterioare.
Poate avea ea succes?
Dimineata este un inamic nou, necunoscut care prefera sa fie inconjurat de un val de gri. Poate ea sa-si dea seama cu cine o are de a face? Ce atacuri surpriza ii pregateste? Ce intelege din apararea ei? Nimic nu este clar in aceasta lumina.
Incetul cu incetul, aura gri o atrage in mrejele ei. Se simte captiva in prapastia diminetii. Se uita in stanga, se uita in dreapta: stanci. Priveste in sus in speranta gasirii momentului aceluia.
Momentul in care se va uita in ochii diminetii si va gasi prin valul gri un petec de cer.
Cerul, camera, drumul, ora.
Dimineata se napusteste asupra ei cu atacuri . Dar ea se apara cu metodele invatate in razboaiele anterioare.
Poate avea ea succes?
Dimineata este un inamic nou, necunoscut care prefera sa fie inconjurat de un val de gri. Poate ea sa-si dea seama cu cine o are de a face? Ce atacuri surpriza ii pregateste? Ce intelege din apararea ei? Nimic nu este clar in aceasta lumina.
Incetul cu incetul, aura gri o atrage in mrejele ei. Se simte captiva in prapastia diminetii. Se uita in stanga, se uita in dreapta: stanci. Priveste in sus in speranta gasirii momentului aceluia.
Momentul in care se va uita in ochii diminetii si va gasi prin valul gri un petec de cer.
duminică, 10 mai 2009
acea zi de mai...
A venit acea zi de mai...
A mai trecut un an si s-au schimbat multe
but yes, it's still all happenin'!
dar mai degraba ca spectator vad valurile timpului aducand rasarituri si culori...
A mai trecut un an si s-au schimbat multe
but yes, it's still all happenin'!
dar mai degraba ca spectator vad valurile timpului aducand rasarituri si culori...
luni, 27 aprilie 2009
O saptamana...
O saptamana superba trebuie sa fie incadrata de zile cu intamplari mai ciudate...daca la inceput pentru un drum destul de lung faci in plus niste ore bune din cauza ca diferitele trenuri au intarziere si ajungi sa faci in total 32 de ore pe drum..atunci sfarsitul glorios va fi ca APROAPE ti se fura rucsacul din compartiment cand tu dormi ...dar ai ca as in"prost sa fii , noroc sa ai" si il gasesti pe hol chiar aproape de iesirea din vagon...se pare ca cineva s-a speriat un pic...si va zic..degeaba au usile la compertamentele -cuseta vizor..pentru ca cine vrea sa intre nu bate la usa...
Acesta este noul "Bun Venit!"
Acesta este noul "Bun Venit!"
vineri, 6 martie 2009
Asfaltul ud
Seara invadeaza spatiul din fata geamului.
Lacrimile norilor arata altfel in lumina reflectoarelor.
Fiecare secunda devenita seara intuneca gandurile ei.
Siluetele ce-si croiesc calea printre picaturi lasa umbre pe asfaltul ud.
Acestea ii acapareaza privirea.
Nu isi da seama ca ar trebui sa vada lumina orasului nocturn reflectat de apa asfaltului.
Lacrimile norilor arata altfel in lumina reflectoarelor.
Fiecare secunda devenita seara intuneca gandurile ei.
Siluetele ce-si croiesc calea printre picaturi lasa umbre pe asfaltul ud.
Acestea ii acapareaza privirea.
Nu isi da seama ca ar trebui sa vada lumina orasului nocturn reflectat de apa asfaltului.
duminică, 1 martie 2009
Sa gustam doar...
Astazi a gustat din "viata de apoi"...viata de dupa inchisoarea nedorita a celor 4 pereti cunoscuti atat de bine...
Si-a amintit de soare, a recunoscut norii, a simtit vantul, a revazut suflete.
Fiecare picatura de cafea ii reimprospata parfumul,
fiecare zambet primit provoca un zambet in dar,
fiecare cuvant ii umplea ochii de flacari de bucurie,
fiecare gest redeschidea muzeul miscarii omenesti.
Rasul inchidea cercul.
Gustul a produs dorinta trecerii timpului.
Si-a amintit de soare, a recunoscut norii, a simtit vantul, a revazut suflete.
Fiecare picatura de cafea ii reimprospata parfumul,
fiecare zambet primit provoca un zambet in dar,
fiecare cuvant ii umplea ochii de flacari de bucurie,
fiecare gest redeschidea muzeul miscarii omenesti.
Rasul inchidea cercul.
Gustul a produs dorinta trecerii timpului.
luni, 23 februarie 2009
Liniste
Liniste.
Nu asta ne dorim in fiecare zi?In momentele aglomerate din autobuz? In orele in care nu stim de fapt de ce facem ceea ce facem? De dimineata incepe deja dorinta asta: in liniste o cafea, o melodie revigoranta, o priveliste imbietoare...
Urmeaza un indelung demers de probe, de incercari, de situatii si rasturnari de situatii pe care va trebui sa le avem sub control pentru a ajunge la acea liniste.
And we have a winner...ajungem la linistea mult dorita.
.................................................................................................
Si acum?
Poate apropierea de liniste sa indeparteze apropierea de restul vietii?
Poate o apropiere sa indeparteze alta apropiere?
Nu asta ne dorim in fiecare zi?In momentele aglomerate din autobuz? In orele in care nu stim de fapt de ce facem ceea ce facem? De dimineata incepe deja dorinta asta: in liniste o cafea, o melodie revigoranta, o priveliste imbietoare...
Urmeaza un indelung demers de probe, de incercari, de situatii si rasturnari de situatii pe care va trebui sa le avem sub control pentru a ajunge la acea liniste.
And we have a winner...ajungem la linistea mult dorita.
.................................................................................................
Si acum?
Poate apropierea de liniste sa indeparteze apropierea de restul vietii?
Poate o apropiere sa indeparteze alta apropiere?
marți, 17 februarie 2009
vineri, 13 februarie 2009
A chain reaction
S-a trezit din cauza albului care o tragea de pleoape. A sarit pana la geam pentru a vedea ce se intampla. De ce se auzeau numai masinile, nu si pasarile? Si-au oprit ele cantecul o data cu terminarea visului?
Intersectia cufundata in masini si in alb i-a ingreunat pupila. Cauta o alta culoare pentru a se calma. Contrastul dat de negrul cafelei o agita si mai mult. Se uita cand pe geam cand in ceasca din mana ei si isi vedea sufletul.
Imaginea asta o arunca intr-o alta realitate cu variabile nedeterminate. Un vis? Un film? O melodie?
Toate pun o dorinta corpului care va deveni telul sufletului.
It's just a chain reaction...
Intersectia cufundata in masini si in alb i-a ingreunat pupila. Cauta o alta culoare pentru a se calma. Contrastul dat de negrul cafelei o agita si mai mult. Se uita cand pe geam cand in ceasca din mana ei si isi vedea sufletul.
Imaginea asta o arunca intr-o alta realitate cu variabile nedeterminate. Un vis? Un film? O melodie?
Toate pun o dorinta corpului care va deveni telul sufletului.
It's just a chain reaction...
sâmbătă, 7 februarie 2009
Noapte
Intuneric.
Soarele a apus cam de o ora.
Pasarile au tacut chiar de mai mult.
Masinile incetinesc pasul pe apa asfaltului.
In camera, doar lampa de pe birou provoca intunericul la duel. Literele se jucau cu mintea ei, nimic nu mai era sub control. Spera sa gaseasca sprijn in cerul impodobit de stele. Dar el era deaprte, iar mintea ei fugea. Fugea mereu. Fugea spre orizont. Fugea spre luna si spre stele. Cauta ceva, sau poate ca nu cauta nimic si tocmai de aceea fugea, sperand sa scape de tot ce o impovora.
Cand s-a intors in camera a vrut sa se odihneasca, insa literele tot nu o lasau in pace. Nu mai stia cum sa scape, cand muzica a prins-o de mana dreapta. Prima melodie: Travka-Noapte... . O prapastie s-a deschis atunci sub scaunul ei: "un cosmar fara sfarsit"... . Cadea, nu vedea fundul prapastiei. Cadea, nu putea sa opuna rezistenta. Cadea, "ma scufund". Cadea.
Soarele a apus cam de o ora.
Pasarile au tacut chiar de mai mult.
Masinile incetinesc pasul pe apa asfaltului.
In camera, doar lampa de pe birou provoca intunericul la duel. Literele se jucau cu mintea ei, nimic nu mai era sub control. Spera sa gaseasca sprijn in cerul impodobit de stele. Dar el era deaprte, iar mintea ei fugea. Fugea mereu. Fugea spre orizont. Fugea spre luna si spre stele. Cauta ceva, sau poate ca nu cauta nimic si tocmai de aceea fugea, sperand sa scape de tot ce o impovora.
Cand s-a intors in camera a vrut sa se odihneasca, insa literele tot nu o lasau in pace. Nu mai stia cum sa scape, cand muzica a prins-o de mana dreapta. Prima melodie: Travka-Noapte... . O prapastie s-a deschis atunci sub scaunul ei: "un cosmar fara sfarsit"... . Cadea, nu vedea fundul prapastiei. Cadea, nu putea sa opuna rezistenta. Cadea, "ma scufund". Cadea.
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
Drumul
Drumul a obosit.
Nu stie exact unde e acasa.
Viata ii sta inainte:
"Apropie-te", ii sopteste in ureche,
dar drumul,
drumul e obosit.
Nu aude atingerea secundei.
Nu stie ca maretia lui este pusa in pericol,
fiecare secunda ii provoaca dureri.
Dar drumul va fi obosit.
Iar timpul ii va arata infimitatea
de care nu era constient.
Nu stie exact unde e acasa.
Viata ii sta inainte:
"Apropie-te", ii sopteste in ureche,
dar drumul,
drumul e obosit.
Nu aude atingerea secundei.
Nu stie ca maretia lui este pusa in pericol,
fiecare secunda ii provoaca dureri.
Dar drumul va fi obosit.
Iar timpul ii va arata infimitatea
de care nu era constient.
vineri, 30 ianuarie 2009
Fiecare sunet îi zdruncina organismul. Nimic nu mai era la locul lui. Se simtea sfâşiată, ruptă de dinăutru spre afară.......O gaură neagră.
"It's been ten million years
since that evening in may
...........................................
Now we're going to different parties.
Now we're going to different parties.
Now we're going to different parties.
It's been ten million years
or a little bit more
we used to talk about the world
tear off the crust and seek the core.
It's been a big bang of trust
and a long share of views
I felt like everything around was sound and safe and pure.
Now we're going to different parties."
"It's been ten million years
since that evening in may
...........................................
Now we're going to different parties.
Now we're going to different parties.
Now we're going to different parties.
It's been ten million years
or a little bit more
we used to talk about the world
tear off the crust and seek the core.
It's been a big bang of trust
and a long share of views
I felt like everything around was sound and safe and pure.
Now we're going to different parties."
miercuri, 28 ianuarie 2009
La o cafea cu sufletul
Un vis.Mereu un vis.
Gândul alunecă pe aerul liniştit
al nopţii-nţeţoşate.
La mijloc de drum se-ntâlneşte,
pe câmpia luminilor oraşului
cu sufletul zdrobit de griji:
"De ce nu te-odihneşti?",
îl întrebă,
dar acesta nu-l aude,
scufundat în ziua de mâine
trece apăsat,
însă gândul îl opreşte:
"Stai la o cafea
şi eliberează-ţi grijile.
Aerul dulce le va duce
peste albastra mare
către rezolvarea lor."
....................................
Noaptea şi marea.
Gândul şi sufletul.
Ultima picătură de cafea...
marți, 27 ianuarie 2009
O noua zi
Se uita pe geam. Spera ca in andancul cerului va gasi. Ce? Nici ea nu stia. O picatura de cafea ii cazu pe palma si o trezi din reveria de dimineata. Ar trebui sa nu mai bea atata cafea. Nu neaparat pentru ca nu i-ar face bine...dar uite ca o trezeste mereu la realitate. Dar de ce sa se supere pe cafea? Pana la urma soarele e cel care a dat startul trezirilor in lant. "De ce m-ai rupt din lumea aceea si m-ai adus aici printre pietre si asfalt?"
"Nu te teme...in curand te vei intoarce printre nori si stele. Ai cateva ore la dispozitie sa dai dovada ca meriti sa te intorci aici."
O zi, doar o dovada adusa soarelui ca meritam sa ne aflam in timpul noptii langa el si familia sa. Luna-sotia si stelele-copiii ne primesc cu drag la fiecare asfintit, ne adopta si ne dau sfaturi pentru urmatoarea proba...zi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
