Liniste

Liniste.
Nu asta ne dorim in fiecare zi?In momentele aglomerate din autobuz? In orele in care nu stim de fapt de ce facem ceea ce facem? De dimineata incepe deja dorinta asta: in liniste o cafea, o melodie revigoranta, o priveliste imbietoare...
Urmeaza un indelung demers de probe, de incercari, de situatii si rasturnari de situatii pe care va trebui sa le avem sub control pentru a ajunge la acea liniste.
And we have a winner...ajungem la linistea mult dorita.
.................................................................................................
Si acum?
Poate apropierea de liniste sa indeparteze apropierea de restul vietii?
Poate o apropiere sa indeparteze alta apropiere?

Ametita de realitatea
exasperanta...
i-au promis
ca va fi
o eternitate.
A trait
nopti fara luna,
stropi de ploaie pe nisip,
vise
de culoarea rasaritului din vama,
aroma de scortisoara din cafeaua calda,
optul de la modarom.

Si apoi,
s-a facut peste noapte
Toamna.

A chain reaction

S-a trezit din cauza albului care o tragea de pleoape. A sarit pana la geam pentru a vedea ce se intampla. De ce se auzeau numai masinile, nu si pasarile? Si-au oprit ele cantecul o data cu terminarea visului?
Intersectia cufundata in masini si in alb i-a ingreunat pupila. Cauta o alta culoare pentru a se calma. Contrastul dat de negrul cafelei o agita si mai mult. Se uita cand pe geam cand in ceasca din mana ei si isi vedea sufletul.
Imaginea asta o arunca intr-o alta realitate cu variabile nedeterminate. Un vis? Un film? O melodie?
Toate pun o dorinta corpului care va deveni telul sufletului.

It's just a chain reaction...

Noapte

Intuneric.
Soarele a apus cam de o ora.
Pasarile au tacut chiar de mai mult.
Masinile incetinesc pasul pe apa asfaltului.

In camera, doar lampa de pe birou provoca intunericul la duel. Literele se jucau cu mintea ei, nimic nu mai era sub control. Spera sa gaseasca sprijn in cerul impodobit de stele. Dar el era deaprte, iar mintea ei fugea. Fugea mereu. Fugea spre orizont. Fugea spre luna si spre stele. Cauta ceva, sau poate ca nu cauta nimic si tocmai de aceea fugea, sperand sa scape de tot ce o impovora.
Cand s-a intors in camera a vrut sa se odihneasca, insa literele tot nu o lasau in pace. Nu mai stia cum sa scape, cand muzica a prins-o de mana dreapta. Prima melodie: Travka-Noapte... . O prapastie s-a deschis atunci sub scaunul ei: "un cosmar fara sfarsit"... . Cadea, nu vedea fundul prapastiei. Cadea, nu putea sa opuna rezistenta. Cadea, "ma scufund". Cadea.