Concertul

Inceput. Inima ei imbratisa sunetul iar sufletul devenea lumina prin armonie. Simtea cum corpul se dizolva in timpul pierdut in portativ . Materialitatea devenea difuza creand o poarta catre o noua realitate. Noul se apropia cu pasi grei si siguri. Deobicei ii era frica de nou, dar de data aceasta noul avea un aer cunoscut si cald. Deschise poarta si se regasi inconjurata de familiaritate. Holul apartamentului din copilarie o primea cu acelasi miros de tutun si aceeasi lumina agitata de la televizorul din sufragerie. Un fior o cutremura .« Ce faci tati ? Nu te-ai culcat ? Nu vezi ca nu mai incapi si tu pe canapea langa caine ? Du-te in pat ! » « Da,da », se auzi raspunsul adormit, « ma mai uitam la asta ». Zambind il acoperi cu o patura si il saruta pe frunte. Stia ca va dormi acolo, cainele tinandu-i companie. Se duse spre camera ei, emotia revederii ii schita un zambet pe chipul copilaros. Deschise usa. Timpul insa era la fel de nehotarat precum notele. Era alta usa… cea cu oglinda. In aceasta se vedea un corp tanar. « Tati, du-te la culcare ca-i deja 3 ! » Cu ochii mici dar dragastosi ii raspunse « Nu ma culc pisicule. Cat mai inveti poate mai ai nevoie de ceva. » Vroia sa-i multumeasca dar timpul facu o noua cotitura… Caldura ii strafulgera corpul. Revenea prin dragostea lui la prezent. Ii strangea mana si se simtea ocrotita. Atunci a stiut. Fusese tatal cel care a pus la cale aparitia lui in viata ei. Ii multumi zambind, iar in coltul ochilor avea timp prefacut in apa.