Aşteptare

Gândul a fost furat de o frunză. A lăsat timpul în urmă. Buimăcite, secundele se zbat în cadranul ceasului pentru a o ajunge, dar vântul le ţine în loc. El este doar complicele frunzelor hoaţe de gânduri.
Sufletul îşi caută gândul peste tot. În fiecare seară întreabă câte o stea, dacă nu l-a văzut. Dezamăgit, se întoarce acasă, tot mai gol.
Singur, vântul ştie calea frunzei, dar sufletului îi este frică de el pentru că ar putea fi distrus de un simplu urlet al vântului. Multe seri la rând, vântul urmăreşte sufletul, făcându-i se milă de el:
"Suflete, îţi vei găsi gândul, când timpul va prinde frunza din urmă!"