miercuri, 28 ianuarie 2009

La o cafea cu sufletul

Un vis.
Mereu un vis.
Gândul alunecă pe aerul liniştit
al nopţii-nţeţoşate.
La mijloc de drum se-ntâlneşte,
pe câmpia luminilor oraşului
cu sufletul zdrobit de griji:
"De ce nu te-odihneşti?",
îl întrebă,
dar acesta nu-l aude,
scufundat în ziua de mâine
trece apăsat,
însă gândul îl opreşte:
"Stai la o cafea
şi eliberează-ţi grijile.
Aerul dulce le va duce
peste albastra mare
către rezolvarea lor."
....................................
Noaptea şi marea.
Gândul şi sufletul.
Ultima picătură de cafea...

Niciun comentariu: