Seara invadeaza spatiul din fata geamului.
Lacrimile norilor arata altfel in lumina reflectoarelor.
Fiecare secunda devenita seara intuneca gandurile ei.
Siluetele ce-si croiesc calea printre picaturi lasa umbre pe asfaltul ud.
Acestea ii acapareaza privirea.
Nu isi da seama ca ar trebui sa vada lumina orasului nocturn reflectat de apa asfaltului.
vineri, 6 martie 2009
duminică, 1 martie 2009
Sa gustam doar...
Astazi a gustat din "viata de apoi"...viata de dupa inchisoarea nedorita a celor 4 pereti cunoscuti atat de bine...
Si-a amintit de soare, a recunoscut norii, a simtit vantul, a revazut suflete.
Fiecare picatura de cafea ii reimprospata parfumul,
fiecare zambet primit provoca un zambet in dar,
fiecare cuvant ii umplea ochii de flacari de bucurie,
fiecare gest redeschidea muzeul miscarii omenesti.
Rasul inchidea cercul.
Gustul a produs dorinta trecerii timpului.
Si-a amintit de soare, a recunoscut norii, a simtit vantul, a revazut suflete.
Fiecare picatura de cafea ii reimprospata parfumul,
fiecare zambet primit provoca un zambet in dar,
fiecare cuvant ii umplea ochii de flacari de bucurie,
fiecare gest redeschidea muzeul miscarii omenesti.
Rasul inchidea cercul.
Gustul a produs dorinta trecerii timpului.
luni, 23 februarie 2009
Liniste
Liniste.
Nu asta ne dorim in fiecare zi?In momentele aglomerate din autobuz? In orele in care nu stim de fapt de ce facem ceea ce facem? De dimineata incepe deja dorinta asta: in liniste o cafea, o melodie revigoranta, o priveliste imbietoare...
Urmeaza un indelung demers de probe, de incercari, de situatii si rasturnari de situatii pe care va trebui sa le avem sub control pentru a ajunge la acea liniste.
And we have a winner...ajungem la linistea mult dorita.
.................................................................................................
Si acum?
Poate apropierea de liniste sa indeparteze apropierea de restul vietii?
Poate o apropiere sa indeparteze alta apropiere?
Nu asta ne dorim in fiecare zi?In momentele aglomerate din autobuz? In orele in care nu stim de fapt de ce facem ceea ce facem? De dimineata incepe deja dorinta asta: in liniste o cafea, o melodie revigoranta, o priveliste imbietoare...
Urmeaza un indelung demers de probe, de incercari, de situatii si rasturnari de situatii pe care va trebui sa le avem sub control pentru a ajunge la acea liniste.
And we have a winner...ajungem la linistea mult dorita.
.................................................................................................
Si acum?
Poate apropierea de liniste sa indeparteze apropierea de restul vietii?
Poate o apropiere sa indeparteze alta apropiere?
marți, 17 februarie 2009
vineri, 13 februarie 2009
A chain reaction
S-a trezit din cauza albului care o tragea de pleoape. A sarit pana la geam pentru a vedea ce se intampla. De ce se auzeau numai masinile, nu si pasarile? Si-au oprit ele cantecul o data cu terminarea visului?
Intersectia cufundata in masini si in alb i-a ingreunat pupila. Cauta o alta culoare pentru a se calma. Contrastul dat de negrul cafelei o agita si mai mult. Se uita cand pe geam cand in ceasca din mana ei si isi vedea sufletul.
Imaginea asta o arunca intr-o alta realitate cu variabile nedeterminate. Un vis? Un film? O melodie?
Toate pun o dorinta corpului care va deveni telul sufletului.
It's just a chain reaction...
Intersectia cufundata in masini si in alb i-a ingreunat pupila. Cauta o alta culoare pentru a se calma. Contrastul dat de negrul cafelei o agita si mai mult. Se uita cand pe geam cand in ceasca din mana ei si isi vedea sufletul.
Imaginea asta o arunca intr-o alta realitate cu variabile nedeterminate. Un vis? Un film? O melodie?
Toate pun o dorinta corpului care va deveni telul sufletului.
It's just a chain reaction...
sâmbătă, 7 februarie 2009
Noapte
Intuneric.
Soarele a apus cam de o ora.
Pasarile au tacut chiar de mai mult.
Masinile incetinesc pasul pe apa asfaltului.
In camera, doar lampa de pe birou provoca intunericul la duel. Literele se jucau cu mintea ei, nimic nu mai era sub control. Spera sa gaseasca sprijn in cerul impodobit de stele. Dar el era deaprte, iar mintea ei fugea. Fugea mereu. Fugea spre orizont. Fugea spre luna si spre stele. Cauta ceva, sau poate ca nu cauta nimic si tocmai de aceea fugea, sperand sa scape de tot ce o impovora.
Cand s-a intors in camera a vrut sa se odihneasca, insa literele tot nu o lasau in pace. Nu mai stia cum sa scape, cand muzica a prins-o de mana dreapta. Prima melodie: Travka-Noapte... . O prapastie s-a deschis atunci sub scaunul ei: "un cosmar fara sfarsit"... . Cadea, nu vedea fundul prapastiei. Cadea, nu putea sa opuna rezistenta. Cadea, "ma scufund". Cadea.
Soarele a apus cam de o ora.
Pasarile au tacut chiar de mai mult.
Masinile incetinesc pasul pe apa asfaltului.
In camera, doar lampa de pe birou provoca intunericul la duel. Literele se jucau cu mintea ei, nimic nu mai era sub control. Spera sa gaseasca sprijn in cerul impodobit de stele. Dar el era deaprte, iar mintea ei fugea. Fugea mereu. Fugea spre orizont. Fugea spre luna si spre stele. Cauta ceva, sau poate ca nu cauta nimic si tocmai de aceea fugea, sperand sa scape de tot ce o impovora.
Cand s-a intors in camera a vrut sa se odihneasca, insa literele tot nu o lasau in pace. Nu mai stia cum sa scape, cand muzica a prins-o de mana dreapta. Prima melodie: Travka-Noapte... . O prapastie s-a deschis atunci sub scaunul ei: "un cosmar fara sfarsit"... . Cadea, nu vedea fundul prapastiei. Cadea, nu putea sa opuna rezistenta. Cadea, "ma scufund". Cadea.
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
Drumul
Drumul a obosit.
Nu stie exact unde e acasa.
Viata ii sta inainte:
"Apropie-te", ii sopteste in ureche,
dar drumul,
drumul e obosit.
Nu aude atingerea secundei.
Nu stie ca maretia lui este pusa in pericol,
fiecare secunda ii provoaca dureri.
Dar drumul va fi obosit.
Iar timpul ii va arata infimitatea
de care nu era constient.
Nu stie exact unde e acasa.
Viata ii sta inainte:
"Apropie-te", ii sopteste in ureche,
dar drumul,
drumul e obosit.
Nu aude atingerea secundei.
Nu stie ca maretia lui este pusa in pericol,
fiecare secunda ii provoaca dureri.
Dar drumul va fi obosit.
Iar timpul ii va arata infimitatea
de care nu era constient.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

