duminică, 6 decembrie 2009

Cerc din trepte

Se trezeste dimineata cu acel sentiment de cadere in gol si de intuneric. Sa fi fost un cosmar? Dar nu, starea persista in a o condamna la punerea in functiune a rotitelor creierului pentru a defini ce simte...
Isi da seama ca nu este un sentiment care a pus stapanire pe aceast moment, este lupta numeroaselor variatii infime ale aceluiasi sentiment pentru dominatia limitelor trupului.
Cine ar fi putut crede ca un sentiment are atatea nuante?
Intregul sentimentului se sparge in sine ca o oglinda. Fiecare ciob reflecta intr-un mod aparte razele personalitatii sale, dar in acelasi timp taie, lasand urme adanci in contururile cuvantului Eu.
Dupa un astfel de razboi, lumina din ochii sai este alta. Poate mai intunecata, poate mai colorata, poate mai intensa sau poate ramane doar o flacara de veghe...dar sigur mai matura.
Eul va urca exponential pe treptele vietii catre o stea. Aceasta este steaua in care vor convietui in pace atat frustrarile, cat si bucuriile, atat lacrimile, cat si zambetele, atat lumina, cat si intunericul dinauntrul nostru.
Dar drumul acesta e lung si anevoios.
Acum a fost subiect si obiect al luptei. A dat un verdict si a nominalizat un Castigator.
Seara, va adormi punand-si la indoiala decizia. Astfel va cadea din nou in golul intunericului.

Niciun comentariu: