Mergand prin timp, razele de soare capata un sens. Mereu pozitiv si mereu catre oaza infinitului.
Pe ea razele o indrumau catre un loc ascuns in subconstientul ei. Fiecare strop de lumina aducea cu ea petele de intimitate, iar zambetele si privirile dadeau locului viata.
Se agata de o imagine.
In bataia vantului nici frunzele nu stiu unde e mai sigur... atarnand de o creanga? sau in bratele realitatii?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu